Pe stâncă, de foarte multe ori diferența dintre a cădea și a nu cădea o face neuronul, după cum am simțit pe propria-mi piele. Așa că trebuie și ăsta gâdilat nițel. La stâncă. Și nu numai. Trust and deal with your own madness, keep calm & keep climbing.
Sună bine, nu? Da’ cum?!? Că neuronu’ face după cum îl taie pe el sinapsa.
Mda, știu, nu-i chiar cu termeni din cărți de bucate encefale sau motivaționale, așa că luați de cetiți printre rânduri și pe sărite dacă termenii vă zgârie retina.
Deci, cum? Cu grijă și atenție.
Am găsit tricoul cu Think Pink.
Nu cu detergent. L-am găsit ascuns într-un colț de neuron, adică am avut cândva un tricou pe care-l tot purtam până când, săracul de el, nu mai reușea să acopere niște… depozite de hamei. Anyway, tricoul nu era roz.
Era doar fain.
Acum sigur, Think Pink e marcă înregistrată. La ei pe site, scrie cam așa: „Great way of climbing, Think Pink was born in Yosemite National Park to relax your mind and understand nature”.
Întru cele ale neuronului, eu aș zice: “to relax your mind and understand your nature”. Cu de toate. Mai ales cu acele gânduri și vorbe negative. Și astea-s bune la ceva. La conștientizat și transformat. În gânduri și vorbe pozitive. Să fie bine ca să nu fie rău. Observat, conștientizat și transformat. Și pentru sedimentare și transformare, e loc de grăit în mod repetat în gând. Se poate și cu voce tare dacă te ține – cu un soi de „I feel pretty“ din Anger Management. E un fel de cale de la stări negative, la stări pozitive.
Nu zău?!? Pe bune?!? Știi ceva, stânca e udă! Și cam cum vrei să o usuc din vorbe cu gândul?!? Nu, chiar dacă gândesc opusul, asta nu schimbă realitatea fizică, stânca nu se usucă, tot udă rămâne. Doar că pune în mișcare ceva rotițe la atitudine. Un soi de deblocare. Și în loc să rămân cantonat în nu, nu se poate că stânca-i udă, mă urnesc ușor în a încerca, în a găsi soluții, în a face. Sigur, nu-i de dorit și nu-i indicat să te dai pe stâncă udă, dar nici nu-i de dorit sau indicat să rămâi blocat mental în traseu dacă te-a prins ploaia. Deci stânca e uscată. Am zis!
Sau altfel… Privesc către continuarea traseului. Gândesc nasol – Nu pot să trec de pasajul ăsta, e greu. Și dintr-o dată, ghici ce?!? Rock’n roll and Elvis feet / tremurat de gladiole, se umflă mâna și gata. Că așa am trimis negativ niscaiva stimuli către mușchi.
Așadar și prin urmare, pe cât posibil, făr’ de stres, de griji, de gânduri negative.
Take a walk on the other side.
Aia de nu se vede cu ochiul. Da’ pot trimite neuronul la plimbare pe tărâmul imaginației să facă research. Pozitiv, desigur. La lucru cu el, nu la întins nervii! Să facă bine să imagineze un blueprint pozitiv al traseului, al mișcărilor, al depășirii limitelor, al reușitei acelui pasaj care tot nu ieșea. Până la urmă, un blueprint al bucuriei de a urca.
Da’ nu aiurea. Domol, mai cu măsură. Păstrând trei puncte de spijin în stâncă. Cu capu’n nori dar cu picioarele pe pământ, cum se zice. Că prea mult nu-i bine. Imaginația pozitivă ajută la relaxare, la detensionare, la depășirea barierelor, la găsirea de soluții, la clădirea unei stări de bine, de încredere. În doze mari însă, duce la un soi de autopăcălire. Și cum mai cad și pietre, nu-i deloc ok să ne furăm singuri casca de pe cap.
Imaginația e faină și de asta, din când în gând, trimit neuronul la plimbare, cu muzichia aferentă momentului. Give me fuel, give me fire… așa, ca să intrăm în ritm. La stâncă muzica te poartă, de la metallica, rammstein sau gogol bodello la piazzolla – mă rog, după preferințe. Și muzica ajută imaginația – desigur, dacă nu-i de la vecinii cu grătarul în portbagaj de Logan – aici imaginația zboară către drujbe și alte cele. Și nici alte siropoșenii de tăiat venele nu ajută.
Hai că se poate!
Încrederea în sine lasă pe tușă blocajul neuronului. Și te poartă în traseu. Și asta se construiește. Do it! Cu pași mici, cuantificabili. Fiecare rezultat împlinit te ține pe drum către obiectivul propus. Care ești programator și te-ai intersectat cu „Agile“ înțelegi mai repede ce și cum, care nu – google search.
Observăm, conștientizăm, transformăm, pozitivăm, imaginăm. Make a plan & do what you have to do. Cu pași mici. Din greșeală în greșeală spre victoria finală. Prin cuvinte cuvântate, gânduri gândite și fapte înfăptuite.
E un alt fel de a vedea ce se întâmplă la stâncă cu neuronul, cum să-l controlez și cum să-l ghidez. Kind of positive mental control prin încredere în sine, prin gândire pozitivă, prin imaginație. Doar zic. Poate ajută și altor neuroni.
Cam gata deocamdat’ cu gâdilatul neuronului. Hai că se poate.
Las aici un clip motivațional: