Cu gandul la vara, hop cu vinul de cu seara. De fapt mai intai vinul, si mai apoi gandul.
Cabernet Sauvignon. Cricova. Rosu sec. Aspru si dens. Un vin din Moldova. L-am combinat cu niste branzeturi… ei bine, de aici, gandul mi-a zburat la vara, la albastru, la Kalamitsi, la Grecia – de unde sunt si pozele de mai sus. In nemernicia mea, imi place sa presar putin oregano si chilli peste branza. Apoi stropesc cu ulei de masline… si uite asa gandul zboara usor din locul meu pana’n Moldova si apoi in Elada. Cam asta face vinul asta – te poarta frumos.
.2 dopul cu punctuatie
Mi-am dorit sa fiu un cuvant. Un cuvant, intre alte cuvinte. Intr-o fraza. O fraza dintre multe alte fraze ce incheaga o pagina. Dintre multe alte pagini ce spun povestea dintr-o carte. Dintre multe alte povesti insirate pe un raft. Un cuvant, cat de mic. Hai, fie… chiar si un semn de punctuatie. Punct.
Si de la capat.
Povesti din dopuri.
Peste ani am strans povesti. Povesti prinse in dopuri de vin. Pe unele inca le mai stiu, pe unele le-am uitat iar pe unele nu le-am stiut nicicand – am si cativa prieteni care ma ajuta sa strang dopuri. Dopuri cu povesti.
Sunt povesti in vorbe sau in clipe. Povesti incepute, terminate, sau care se tot transforma…
Am refuzat mereu sa arunc dopurile, sa arunc povestile spuse sau nespuse la un pahar de vin. Si acum, ca s-au tot strans… am inceput sa le pun intr-o alta forma. Ce si cum o sa iasa din treaba asta vedem mai incolo. Pana atunci… franturi de povesti.
.1 dopul lipsa. dopul din Horoabe
Cam prin ’98, pe valea Horoabelor, am ingropat un dop.
Cu o seara inainte am baut o sticla de vin intre prieteni. Aveam locul nostru de pus cortul, departe de lume, in padure, langa Vararia Mica. Fetele se uitau la stele de sub peretele surplombat unde ne adaposteam, eu zdranganeam un cantec la chitara, un prieten ne descria traseele pe care urma sa le facem a doua zi prin Turnul Seciu… La un moment dat s-a oprit, s-a ridicat in picioare, s-a uitat catre ea, apoi catre noi – “Ba, v-am spus?!? Noi vrem sa ne logodim. Vreti sa ne fiti nasi?”. “Bine, ma!”.
Am ingropat dopul, a doua zi, pe valea Horoabelor ca martor peste timp al unei clipe…
…si imagini de a doua zi, din turnu seciu:
Acum doua zile m-am apucat de proiectul meu cu dopuri… Ieri seara m-a sunat el – “Ba, salveaza-ma. Ma duc maine intr-o tura… ai niste parazapezi?”.
“Da, ma. Iti dau. Auzi… Mai tii minte dopul din Horoabe?”
For those about to land, we salute you!
The venetian paradox – they need tourists as the income from tourism helps them finish Moses project, but in the same time they are not quite pleased with such large ships in their lagoon… therefore the salute.
Ar mai fi fost încă două cadre selectate iniţial, dar nu le-am pus. Un cal, în putrefacţie, prin Cheile Dobrogei. I-am găsit capul aruncat printre stânci. Şi un delfin mort, pe plajă la Corbu. Era prins în plase pescăreşti şi avea coada tăiată. Macabre amândouă.
7-8 iunie 2014, Dobrogea
Cea mai bună cameră foto e cea pe care o ai la îndemână. Și telefonul îl am mereu cu mine. Poate de asta, pentru mine, sa folosesc Instagram a venit ca un lucu firesc. Am însă si unele motive întemeiate pentru care fac asta.
O să pară ciudat, dar folosesc instagram-ul în special pentru a descoperi locuri noi cu “preview-uri” din acele zone, chiar dacă sunt văzute de alți ochi. Sau să redescopăr locuri prin care am fost, la fel, văzute prin alți ochi. Și am de unde găsi alte astfel de perspective – în România, aprilie 2014, numărul total de useri all time era de 95,259 – mai multe statistici găsiți aici. Mulţi? Puţini? Depinde cum priveşti şi la ce te raportezi – la populaţia României, la piaţa smartphone-urilor, la categorii de vârstă sau la categorii sociale… Cert e că m-am întâlnit şi cu mulţi oameni care nu ştiau de / nu folosesc instagramul – cu ei vorbesc direct de locuri faine de văzut.
Îmi place fotografia de stradă, mai ales cea alb negru. Acele fragmente ale cotidianului pe lângă care treci și poate nu le observi. Iar alții le surprind și te surprind. Îmi plac la nebunie doi români care fac asta – themoise și odd_optimist, desigur, sunt mai mulți, dar la ei îmi place poate mai mult și constanța asta de a surprinde cotidianul în alb-negru.
Dincolo de spaţiul virtual, am găsit în instagram un mod plăcut de a întâlni oameni uniți de aceeași pasiune. Când m-a prins microbul cu joaca de-a pozele, mergeam la Flickr meetings și am cunoscut mulţi oameni faini acolo. Pozele de mai sus sunt de la un instameet în Bucureşti, la MNAC, unde am întâlnit alţi oameni faini – îi găsiţi pe unii dintre ei tăguiţi în filmuleţul de aici. Sau urmărind pe instagram hashtag-ul #igersbucharest. Sau să vedeţi cum a fost la alte instameet-uri prin ţară la #wwim9ro. Sau worldwide la #wwim9.
Anyway, în afară de multe selfie-uri stupide și alte IOLA/IOCU sau poze cu pet-ul din dotare (cățel, purcel, pisică, boyfriend/girlfriend), eu zic că aveţi ce să vedeți / descoperiţi.
Aplicația o puteți găsi aici:
Ce faci Radu? “Pecuiec. Pecuiec din găiată i pun în bocan.“.
Şi nu îţi e frică?
“Nu. Pecuiec peştele acrobat“.
Era ud din cap până în picioare, dar nu-i păsa. Se juca cu peştii, fără să se teamă. Mai devreme a fost plecat din oraş, la cineva la curte. A văzut căţei, iezi şi iepuraşi. Şi nu se teme de animale. Nu a fost ameninţat cu “vezi că o să te pape căţelul” sau “peştele o să te prindă de degeţele“.
Niște imagini din galaxia lu’ S5 dintr-o zonă frumoasă și liniștită.
Liniștită şi pentru că nu ai semnal la telefon, altminteri, după ploile abundente, Cerna nu era chiar liniștită. Acestea fiind condițiile, am folosit și telefonul ca să trag niște cadre – cele din galerie și din ultimele două posturi.
Pe scurt, foarte pe scurt, despre camera lui S5 – f2,2, distanță focală 4,8 mm (aka 31 mm in 35 mm film) – exif dixit, HDR photo și-a făcut treaba bine prin cheile Corcoaiei și faptul că rezistă la apă mi-a fost de folos prin ploaie. O părere profană și personală despre cei 16 megapixeli și 5312 x 2988 px – dau foarte bine înghesuiți pe display-ul telefonului sau într-un resize pentru o poză pentru blog, dar la 100% pe un monitor – puteți vedea ce și cum în ultima poză din galerie. Nu sunt cârcotaș, din contra, condițiile erau în mare parte cam aşa: cer înnorat, ploaie, o lumină plată, cețoasă – condiții în care am fost foarte mulțumit de ce face S5-ul. Iar de cei 5312 x 2988 – chiar nu am nevoie. Resize-ul şi crop-ul îl fac direct din telefon, la fel şi prelucrarile. Am tot ce-mi trebuie în telefon ca să postez pe blog, pe instagram sau pe facebook… mai puţin semnal. Cum era aia cu “acum ai acoperire 4G în toată ţara” – cum zice reclama?!? Noi să fim sănătoşi şi la vară cald!
Am deschis pozele frumos şi clasic pe laptop, m-am uitat la ele altfel decât pe ecranul telefonului şi sunt mulţumit de rezultat, chiar dacă s5-ul câteodată nu focusează chiar atât de bine şi rapid pe cât e lăudat.
Anyway, nu am renunţat şi nici nu o să renunţ la dslr, mă mai tentează şi un compact rezistent sub apă, asta pentru că, pentru scopuri diferite folosesc jucăriile aferente. Dacă vreţi mai multe păreri/informaţii despre samsung galaxy s5 găsiţi aici, aici, sau aici. Eu l-am cumparat de la emag – îl aveau şi în showroom, aşa că puteţi să îl butonaţi.