De obicei am grijă să nu vărs vinul din pahar. De data asta a fost în mod intenționat vărsat un strop de cabernet sauvignon pe o coală de hârtie. Fără nici un regret, doar cu bucurie pentru pata de pe coala albă. De ce?… Pentru că am mâzgălit zilele trecute în jurul unei pete de cafea de pe o coală albă.
Dopul cu 4 corzi. “Să faci 4 cuie (pt. 4 corzi)… deci cello :)”
Sunt vreo 5 ani de când l-am ajutat pe Cosmin la un proiect fotografic și am făcut treburile de aici. De atunci tot zic că o sa-mi fac timp să-i dau Alexandrei un print cu una dintre poze. Sunt vreo 5 ani de când discutăm muzical, în spațiul virtual, cu schimb de link-uri. Desigur, aproape toate cu cello… hai fie, unele și cu chitară.
Eu am zis de-o mâzgăleală pe-o pată de vin, ea, firesc, de cello. M-am conformat, e cu 4 corzi, dar fără cuie 🙂 E un altfel de a spune “La mulți ani, Alexandra!”. Acum am să-i dau o fotografie și o mâzgăleală.
și ceva muzichie, cello și chitară, desigur:
Ce faci Radu? “Pecuiec. Pecuiec din găiată i pun în bocan.“.
Şi nu îţi e frică?
“Nu. Pecuiec peştele acrobat“.
Era ud din cap până în picioare, dar nu-i păsa. Se juca cu peştii, fără să se teamă. Mai devreme a fost plecat din oraş, la cineva la curte. A văzut căţei, iezi şi iepuraşi. Şi nu se teme de animale. Nu a fost ameninţat cu “vezi că o să te pape căţelul” sau “peştele o să te prindă de degeţele“.